Regulamentul organic a fost o lege fundamentală, care a modernizat unele instituţii ale Moldovei şi Ţării Româneşti. El a reorganizat vechile servicii publice şi a creat şi altele noi, a determinat componenţa şi competenţa lor, a organizat un corp de funcţionari permanenţi, a fixat condiţiile de numire, de salarizare şi de pensionare, a constituit miliţia naţională, a simplificat şi modernizat sistemul financiar, bazându-l pe concepţia raţională a echilibrării cheltuielilor şi veniturilor, a abolit venalitatea funcţiilor, a format o adunare legislativă, a introdus domnia pe viaţă şi a reglementat raporturile dintre proprietari şi clăcaşi.
Într-un cuvânt, Regulamentul organic a înzestrat Principatele române cu o serie de instituţii susceptibile de a favoriza dezvoltarea capitalismului şi, organizându-le în formă aproape identică, a pregătit unirea lor într-un stat modern şi centralizat. Regulamentul le-a pus în situaţia de a profita de avantajele tratatului de la Adrianopol, care limita amestecul Porţii în afacerile noastre interne şi garanta libertatea comerţului. Dar, în acelaşi timp, a pus la dispoziţia marilor proprietari instrumentul de represiune capabil să frângă rezistenţa ţăranilor, care până atunci se împotriviseră cu succes la înmulţirea zilelor de clacă.
Regulamentul organic a întemeiat organizarea statului pe principiul separării puterilor. Puterea legislativă a fost încredinţată unei Adunări obşteşti, care vota legile şi îngrădea puterea executivă. Ea avea dreptul să arate domnului, prin adrese, plângerile şi dorinţele ţării şi, în caz de nevoie, să le facă cunoscute Porţii şi puterii protectoare. Şeful puterii executive era domnul, ales pe viaţă dintre marii boieri care împliniseră vârstă de 40 de ani. El numea şi revoca miniştrii şi funcţionarii publici şi participa împreună cu Adunarea la întocmirea legilor.
În exercitarea puterii executive, domnul era ajutat de şase miniştri (interne, finanţe, externe, justiţie, culte şi armată), care formau Sfatul administrativ extraordinar, adică Consiliul de Miniştri. Marele vornic (marele logofăt în Moldova) sau ministrul de interne, marele vistier (ministrul de finanţe) şi secretarul de stat (ministrul de externe) formau Sfatul administrativ, care rezolva afacerile importante şi urgente. Competenţa organelor centrale era generală, adică ea se aplica întregului teritoriu al ţării. Se pune astfel capăt marilor dregătorii cu competenţă teritorială mărginită la o parte a ţării (banul Craiovei, marele vornic şi marele logofăt de Ţara de Sus şi de Ţara de Jos).
Capitolul al III-lea, pentru reglementarea finanţelor, desfiinţează rusumaturile şi huzmeturile (impozitele indirecte), furniturile şi rechiziţiile, iraturile şi havaietele spoliatoare ale dregătorilor (scutelnici şi posluşnici). Impozitele directe şi indirecte sunt înlocuite cu o capitaţie unică de 30 de lei pe cap de familie, la care se adaugă capitaţia mazililor de 50 de lei (30 de lei în Moldova), patenta negustorilor şi meseriaşilor, parte din venitul net al mănăstirilor şi produsul ocnelor şi al vămilor externe. Tot acest capitol prevede şi efectuarea unor catagrafii (recensăminte) septenale ale tuturor categoriilor de contribuabili.
Regulamentul organic organizează oficiul stării civile, stabileşte hotărnicirea tuturor moşiilor şi introduce registrele pentru înscrierea drepturilor de proprietate, spre a pune capăt nenumăratelor procese, şi ia măsuri pentru înfiinţarea unor arhive care să păstreze documentele publice şi actele de stare civilă. Pentru dezvoltarea industriei, se preconizează măsuri de protecţie şi „premii de însufleţire”.
Regulamentul organic menţine Epitropia şcolilor şi dispune să se înfiinţeze şcoli primare în capitala fiecărui judeţ, iar la Bucureşti şi Iaşi câte un colegiu, pentru a forma, în limba ţării, cadrele noii administraţii. Regulamentul organic a creat, pentru paza graniţelor şi a ordinii interne, în ambele principate o miliţie, care a constituit cadrele viitoarei armate naţionale. El a prevăzut, în sfârşit, îmbunătăţirea soartei ţiganilor, pentru a-i scoate „din plăcerea de a vieţui întru rătăcire”, în realitate pentru a-i încadra şi pe ei în sistemul clăcii.
Privind tabloul general al impactului Regulamentului Organic conchidem ca el este o rascruce in trecerea spre perioada moderna. Fireste ca prevederile regulamentare aveau limite din cauza rolului de control al administratiei ruse, dar si din dorinta celor care l-au alcatuit sa nu iasa din cadrele existente, iesire pe care o considerau periculoasa.
Faptul ca prevederile Regulamentului acopera practic toate domeniile vietii unui stat: administratie centrala si locala, instante judiciare, organizarea vietii urbane si rurale, sistemul fiscal, relatii de munca, modul de alegere al Domnului, etc apropie acest asezamint , de ideia de Constitutie moderna. Numai il apropie pentru ca modul sau de elaborare-desi s-a dorit reprezentativ exprima vointa unui segment limitat din populatie. Deasemenea limbajul juridic, desi evoluase, nu avea inca termenii potriviti pentru un act constiutional propriu-zis. De asemenea, implicarea Puterii protectoare a limitat si ea caracterul modern al actului. Cu toate acestea, el poate fi considerat un moment fundamental in evolutia Principatelor spre forma de stat modern.
De asemenea prin similitudinea textelor, cele doua entitati politice primeau o comunitate de organizare si prin aceasta un impuls spre unire.