Lucrarea de referinţă a lui Ioan cavaler de Puşcariu, Date istorice privitoare la familiile nobile româneşti din Ardeal (1892 – 1895), care îşi păstrează şi astăzi valoarea istoriografică, deşi a trecut peste un secol de la apariţia ei.
Puşcariu redimensionează statutul social al românilor ardeleni care, în afară de apartenenţa la clasa iobagilor, au acces în număr destul de ridicat – la condiţia nobiliară, de-a lungul îndelungatei istorii a Transilvaniei, din secolul al XIV-lea şi până în cel de-al XIX-lea. Este vorba de restituirea acestei memorii ocultate de regimul totalitar care a pus un accent unilateral pe structura socială a românilor ardeleni. Şcoala Ardeleană şi de fapt întreaga mişcare de emancipare a românilor din Transilvania din secolele XVIII – XIX nu pot fi înţelese fără acest temeinic suport social pe care l-a constituit nobilimea românească din Transilvania, păstrătoare a identităţii naţionale.
O altă revelaţie a cărţii vine din genealogia haiducului Grigore Pintea a cărui obârşie nobiliară aruncă o anumită lumină asupra vieţii sale. El provenea din familia Pintea de Budeşti, atestată documentar prima dată în 1494. Familiile Dunca de Şieu, Iuga de Sălişte, Lazăr de Purcăreţ şi Apşa de Jos, Vancea de Onceşti, ca şi multe altele, s-au ilustrat în politica şi cultura atât a Maramureşului, cât şi a Vechiului Regat.