Istoria lui Hurmuzaki tratează doar perioada medievală din istoria românilor, cuprinsă între anii 1376-1782, şi este sugestiv intitulată de el însuşi Fragmente din istoria românilor (Fragmente zur geschite der Rumanien), publicată în limba germană post mortem (1878-1886), în cinci volume, dintre care primele trei au fost traduse în limba română şi editate în 1879 de poetul naţional Mihai Eminescu, şi în 1900 de romancierul Ioan Slavici.
Hurmuzaki are meritul e a fi primul istoric român care care a îndrăznit elaborarea la o scară monumentală, a unei istorii a poporului nostru, inaugurând o nouă paradigmă de cunoaştere, bazată pe preceptele herdeniene, ce aveau în vedere restituirea spiritului naţional, redarea culorii locale şi atmosferei timpului, expunerea veridică a faptelor, detaliată şi concretă.