Evangheliarul greco‑român este una dintre primele trei cărţi, imprimate de Sfântul Antim Ivireanul, în Limba română, cu caractere chirilice. A fost imprimat la Tipografia domnească a Sfintei Mitropolii a Bucureştilor de tânărul ieromonah Antim Ivireanul, care a ajuns aici la chemarea Episcopului Mitrofan al Huşilor, ierarh ce fusese numit în demnitatea de Episcop al Buzăului, la 10 iunie 1691. În aceste împrejurări, Sfântul Antim Ivireanul primeşte misiunea de a prelua coordonarea activităţii tipografiei bucureştene. Aici va sta până în 1694, unde va imprima trei cărţi, cu multe greutăţi, astfel   încercând să introducă Limba română în cultul Bisericii noastre.

În ordinea cronologică a tipăriturilor, Evangheliarul greco‑român este a doua tipăritură, după ce imprimaseră „Slujba Sfintei Parascheva şi a Sfântului Grigorie Decapolitul” (1692), fiind considerată  „una dintre cele mai monumentale opere tipografice din întreaga activitate a lui Antim”, potrivit academicianului Gabriel Ştrempel, şi nu numai. De dimensiuni 33 X 23 centimetri, Sfânta Evanghelie are 377 de pagini, fiecare cu câte patruzeci şi şapte de rânduri. Textul este aşezat pe două coloane, una are scrisul în limba greacă veche (coloana din stânga), cealaltă are textul în limba română, unde sunt folosite literele alfabetului chirilic.

Sfânta Evanghelie se deschide cu opt versuri la Stema ţării, tipărite doar în limba română. „Tuturor celor ce s‑ar întâmpla a ceti…” este titlul prefaţei, semnată de logofătul Şerban Greceanu, în ambele limbi, în septembrie 1693. La pagina 370, Sfântul Antim cere „iertăciune cititorului pentru  eventuale greşeli de tipărire”, deşi „îndreptarea amânduror limbi” a fost făcută de ieromonahul Atanasie Moldoveanul, ne spune academicianul Gabriel Ştrempel.

Evanghelia greco‑română a Sfântului Antim Ivireanul se evi­denţiază prin arta gravurii, prin modul cum sunt înfrumuseţate foaia de titlu, unele frontispicii şi viniete. „Spre pildă, gravura în lemn cu care a imprimat prima filă poartă pecetea măiestriei sale. Împărţită în mai multe registre, înfăţăşând în medalion pe cei patru evanghelişti, iar între ei pe Iisus Hristos (sus) şi pe Sfinţii Constantin şi Elena (jos), pagina abundă, totodată în detalii ornamentale florale, lujeri şi frunze  stilizate… Remarcabile sunt gravurile celor patru evanghelişti”.

Această lucrare dă măsura exactă a măiestriei lui Antim care a fost tipograful realizator, dar şi a simţului său artistic deosebit care au dus la naşterea acestei capodopere tipografice, echilibrate şi delicate, în care grija pentru linie şi literă, se împleteşte cu bogăţia şi rafinamentul elementelor decorative.