Preocupare constantă în viaţa filosofului Maiorescu, Logica prinde contur într-o perioadă destul de tulbure a existenţei sale şi este publicată într-o primă ediţie la editura Socec, în 1876, sub numele de: Logica. Partea I: logica elementară. Un manual de 110 pagini, didactic, abstract, precis, cu note abundente scrise în greceşte şi latineşte şi cu un aparat bibliografic impunător (partea a doua a Logicii – metodologia – a rămas un proiect ce se va concretiza mult mai târziu, în 1887).
Manualul de Logică elaborat de Titu Maiorescu a contribuit substanţial la înfiinţarea şcolii româneşti de filosofie şi logică, fiind carte de căpătâi pentru generaţii succesive de filosofi români. „Logica” a fost elaborată cu migală pe parcursul a mai mult de un deceniu, autorul revizuindu-şi opera cu ocazia fiecărei reeditări. Necesară învăţământului universitar al vremii, cartea a apărut în opt ediţii, primele şase în timpul vieţii autorului, iar celelalte două postum. Deşi atacat în presa vremii de adversarii politici ai autorului, manualul a fost apreciat şi apărat de Mihai Eminescu şi Ioan Slavici, devenind pentru mai multe decenii o carte fundamentală pentru învăţământul românesc.