In 1852, apare prima parte din Poezii poporale, Balade (Cântice bătrâneşti) adunate şi îndreptate de Vasile Alecsandri, 104 pagini de formatul 13/19 cm, scoase de tipografia „Buciumul român” din Iaşi. Partea a doua a acestei culegeri a apărut în anul următor. Cu aceasta, Alecsandri neîndoielnic punea o piatră de hotar folcloristicii româneşti.
Culegerea poeziilor populare realizată de Alecsandri, care a avut un mare ecou în ţară, a devenit de îndată o „piesă” de cea mai mare importanţă pentru propaganda românească în Apus. Scriitorul nostru însuşi, sfătuit de Prosper Merimee, dar mai cu seamă pentru a răspunde nevoii de a face cunoscut, în acea perioadă de pregătire a Unirii, în Apusul Europei, poporul român, a tradus această culegere în limba franceză: Ballades et chants populaires de la Roumanie.
Volumul debuteaza cu „mieoara” (Miorita) doina populara cea mai cunoscuta in folclorul romanesc.