„Frumoasă, cultă, bogată – toate la un loc pentru o singură fiinţă sunt un păcat de neiertat” este descrierea făcută prinţesei Bibescu de unul dintre bărbaţii care a iubit-o cu patimă. De o frumuseţe răpitoare cu care a îngenunchiat mulţi bărbaţi, Martha Bibescu a fost, în epoca ei, în egală măsură apreciată, dar şi contestată, admirată, dar şi bârfită, iubită, dar şi rănită din amor.
In epoca de glorie a prinţesei Bibescu, cine nu avea acces la Mogoşoaia nu conta în lumea bună a Bucureştiului interbelic. La Mogoşoaia, locul patronat de prinţesa Martha, s-au strâns, în timp, cele mai importante personalităţi ale culturii şi politicii româneşti din perioada interbelică. Primul musafir al palatului restaurat a fost chiar Regina Maria, cea care i-a purtat principesei Bibescu o mare afecţiune, într-o perioadă. Se spune că, pe cele două le-a legat o prietenie sinceră şi o admiraţie reciprocă. „În caracterul omului stă scris destinul lui. Martha îşi pusese în gând să se ridice cât de sus şi să izbândească. Aşa a şi făcut. Încetul cu încetul, aducând în jurul ei persoane de talent şi de mare renume. Mintea ei ageră descoperă orice îi poate fi de folos din punct de vedere social. Primeşte persoane regale, diplomaţi, oameni politici, artişti, scriitori, savanţi şi aristocraţi. Călătoreşte în multe ţări şi musafirii ei sunt întotdeauna dintre cei mai aleşi şi cu vază. Martha a ajuns una dintre cele mai vestite şi preţuite scriitoare, o scriitoare apreciată de criticii cei mai critici. Cunoştinţa limbii franceze e la ea desăvârşită, stilul ei e de o migăloasă şi minunată dibăcie, descrierile bogate şi pline de poezie“, o descria Regina Maria în „Povestea vieţii mele“. Prinţesa reuşise să adune la Mogoşoaia toată protipendada interbelică într-un decor de vis. Aici se făcea marea politică a ţării, aici se comentau ultimele apariţii literare şi tot aici se prezentau ultimele opere. Marcel Proust, Winston Churchill, Charles de Gaulle, regele Alfons al XIII-lea al Spaniei sunt doar câteva dintre personalităţile vremii care au trecut pragul palatului prinţesei. Obişnuiţi ai celui mai cunoscut loc de socializare din Bucureştiul interbelic au fost regii Carol şi Ferdinand, Gheorghe Tătărăscu, Constantin Argetoianu, Pamfil Şeicaru sau Nicolae Iorga.
Martha Bibescu s-a bucurat de prietenia şi de aprecierea unor nume mari ale culturii europene şi lumii politici internaţionale. „Sunteţi nu numai un splendid scriitor, prinţesă, dar şi un sculptor al cuvintelor, un muzician, un sipet plin cu parfumuri, un poet”, o lăuda Marcel Proust pe Martha Bibescu. Relaţia de prietenie a celor doi a constituit subiectul unui volum numit „La bal cu Marcel Proust”. Reiner Maria Rilke, Paul Claudel, Jean Cocteau au admirat-o la rândul lor pe prinţesa româncă. Martha Bibescu a fost, mai bine de o jumătate de secol, una dintre cele mai bune prietene ale lui Winston Churchill.
Prinţesa a părăsit Mogoşoaia după venirea comuniştilor la putere şi numai după ce s-a asigurat că locul pe care l-a iubit atât de mult va fi trecut pe lista monumentelor istorice. „Mă simt ciudat de detaşată, liberă şi puternică, luându-mi adio de la tot ce am iubit pe acest pământ ameninţat: cele două case, cele două grădini ale mele, câmpiile şi pădurile moştenite de la tatăl meu, care ţinea la ele. Secretul celor care sunt legaţi de pământ, ca noi, e că moşiile noastre sunt în interiorul nostru. Chiar dacă le pierdem, ele ne rămân. Am în inimă balta mea, cu apele ei adormite, fagii şi munţii mei nu mă vor părăsi niciodată“, scria Martha Bibescu în însemnările ei despre momentul plecării din România. A părăsit ţara în septembrie 1945, plecând iniţial în Anglia şi mai apoi în Franţa, unde s-a stabilit într-un apartament din hotelul Ritz. Fiica şi ginerele ei au rămas prizonierii comuniştilor în următorii ani. Prinţesa reuşeşte să-şi revadă fiica în 1956, după şapte ani de încercări eşuate de a o scoate din ţară.
Martha Bibescu a scris aproape patruzeci de cărţi, cele mai multe fiind publicate în Franţa. O parte dintre volumele scrise de prinţesa româncă au fost semnate cu pseudonimul Lucille Decaux. A scris o serie de cărţi de inspiraţie autobiografică precum „Vieţile anterioare” şi „Nimfa Europa” şi o serie de biografii ale unor personalităţi din istoria Franţei. Opera sa mai cuprinde versuri, însemnări de călătorie, eseuri şi jurnale. Mărturii ale vieţii fascinante a celei mai mari personalităţi feminine româneşti din perioada interbelică au rămas cele 65 de volume de jurnal, scrise chiar de ea între anii 1908 şi 1973. În 1954, Academia Franceză i-a conferit Marele Premiu de Literatură pentru întreaga operă. În 1955 a fost aleasă membră a Academiei Regale de Limbă şi Literatură Franceză.
Ultimii ani din viaţă ai fascinantei Martha Bibescu n-au fost lipsiţi de bârfe amoroase. Cea mai discutată relaţie a fost cea pe care prinţesa din România se pare că ar fi avut-o cu Charles de Gaulle. Preşedintele francez este cel care i-a scris Marthei Bibescu: „Pentru mine, dumneavoastră sunteţi personificarea Europei.“ Charles de Gaulle a fost ultimul mare prieten al Marthei Bibescu, alături de care prinţesa a participat la reuniuni oficiale de la Palatul Élysée. În 1963, prinţesa a devenit consilier al preşedintelui francez Charles de Gaulle în problema românească. La moartea lui de Gaulle, prinţesa a notat în jurnal: „Mă doare. Umbra gigantica sub care îmi plăcea atât de mult să mă adăpostesc nu mai există“. Ultimii ani la Paris, deşi trăiţi modest, nu în strălucirea de la Mogoşoaia de altădată, n-au fost lipsiţi de succes. Prinţesa a continuat să scrie şi să bucure de recunoaştere. În 1962, a primit de la francezi Legiunea de Onoare, o distincţie pe care, se spune, că ar fi aşteptat-o vreme de 30 de ani, ca recunoaştere a meritelor sale literare. La Paris a fost vreme de ani buni imaginea casei Dior care a creat pentru aristocrata româncă toalete speciale.
La data de 28 noiembrie 1973, Martha Bibescu a suferit un atac de cord şi s-a stins din viaţă. Avea 87 de ani. Prinţesa încă mai lucra la cartea „Nimfa Europei“, o lucrare în care trecuse în revistă marile personalităţi cunoscute de-a lungul vieţii.
Nu „Martha Bibescu, prinţesă româncă“, ci „Marthe Bibesco, ecrivain français“ este inscripţia de pe mormântul prinţesei românce din cimitirul Père Lachaise din Paris.