Eugene Stanislas Belanger (1814 – 1859) a fost un literat francez, autor al uneia dintre cele mai pitoreşti descrieri ale societăţii româneşti, la mijlocul secolului XIX. Călătoria în spaţiul românesc a fost descrisă de acesta în lucrarea „Trois ans de promenade en Europe et Asie”, apărută la Paris în 1842 şi reluată în volumul Le Keroutza, în 1846. A relatat despre privilegiile preoţimii şi despre faptul că nu plăteau impozite.
Preoţii se numărau printre personajele cele mai pitoreşti ale comunităţilor de români despre care au relatat autorii străini care au călătorit în secolele trecute în teritoriile române. Descrierile lor sunt ample şi diverse, însă cei mai mulţi dintre străinii care au scris despre preoţii din trecut aminteau despre superstiţiile românilor şi practicile religioase mai puţin obişnuite, pentru occidentali.
„Dintre toţi privilegiaţii, preoţii formează clasa cea mai bogată a populaţiei. Nu numai că au locuri în Divan şi au însemne de onoare, dar nu plătesc niciun impozit împovărător sau ceea ce plătesc este atât de simbolic, că nici nu se poate vorbi de aşa ceva. De asemenea, proprietăţile şi veniturile lor sunt dintre cele mai importante”, scria Eugene Stanislas Belanger. Autorul se arăta uimit de superstiţiile românilor, promovate chiar de biserică.
„Superstiţioşi şi fanatici, indiferent de calitatea, poziţia şi vârsta lor, românii, bărbaţi şi femei, cred încă în apariţii, în spirite bune sau rele, în revelaţii misterioase, în viziuni, într-un cuvânt în şarlatanism. Ei cred şi se tem şi rămân în credinţele şi temerile lor fără a vrea să găsească principiul şi să-l combată. Obscuritatea le convine mai mult decât lumina zilei”, scrie Eugene Stanislas Belanger.
Autorul relatează apoi despre credinţele românilor în stafii şi strigoi, în suflete rătăcitoare, pentru alungarea cărora oamenii apelau la preoţi.
„Vrem să scăpăm de aceşti oaspeţi, atât de incomozi pentru multă lume, în special noaptea, când ne place să dormim fără să fim deranjaţi? Preotul se însărcinează cu aceasta. El sfinţeşte în faţa voastră o fiolă de ulei, nu contează calitatea, în care înmoaie o hârtie pliată în mod misterios, şi vă agaţă această hârtie pe cap, cu şapte fire de păr luate de pe frunte. În mai puţin de trei săptămâni, datorită remediului, coşmarul nocturn, chiar şi cel mai îndărătnic, încetează în totalitate. Uleiul şi hârtia au avut efectul arsenicului”, scrie autorul.
Totuşi, călătorul străini îi aprecia pe români, afirmând despre ei că sunt înzestraţi cu o inteligenţă remarcabilă, cu spirit fin, seducător, pitoresc, cu o flexibilitate a caracterului puţin comună.