De curând, s-au împlinit 100 de ani de la trecerea la Domnul a unuia dintre cei mai mari români, condamnat pe nedrept la uitare, în ciuda valoroasei sale opere. Profesorul universitar, cercetătorul, parlamentarul și poetul Valerian Urșianu a fost primul specialist român în drept internațional, înaintaș și inspirator al lui Nicolae Titulescu, recunoscut în țară și peste hotare pentru studiul său dedicat Dreptului Națiunilor.
Mergând pe urmele vâlceanului care a pus fundamentele dreptului internațional. Valerian Urșianu face parte dintr-un vechi neam de moșieri din județul Vâlcea. El este fiul lui Matache Urșianu din Gușoieni, alegător în Divanul Ad-hoc cu moșie între 10 și 99 de fălci, la Gușoieni, Măgureni, Nemoiu, Mădulari și alte localități, așa cum vedeam din Lista satelor clăcașe de la anul 1857.
Valerian (Demetrie) Urșianu s-a născut la Râmnicu Vâlcea, în urmă cu 170 de ani (23 aprilie 1845) și a avut doi frați, pe Mihail și Ion (Iancu) din Nemoiu. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, cu specializarea la Roma, unde a obținut doctoratul (1876).
Valerian Urșianu s-a căsătorit în anul 1887, cu Adela Nanu (n. 1858), fiica Mariei și a lui Gheorghe Nanu. Mai târziu, va face studii de specializare la Paris și la Berlin (din 1878). Din anul 1880, îl găsim la catedră, la Universitatea din Iași, unde a predat Dreptul românesc și internațional. La 30 iunie 1883 se transferă la Facultatea de Drept a Universității București, pe care va ajunge să o conducă, din funcția de Decan.
„Idealul popoarelor culte și civilizate este astăzi, domnii mei, ca o școală sau un institut cultural, de oarecare importanță, să-și aibă biblioteca lui specială, ca un corolar al învățământului public și ca un mijloc indispensabil culturii omenești”, spunea profesorul universitar Valerian Urșianu, Decan al Facultății de Drept, în discursul rostit la inaugurarea bibliotecii universității, din ziua de 6 mai 1907.
Notorietatea sa l-a propulsat în politica românească din vremea domniei regelui Carol I. A fost ales deputat și senator liberal de Vâlcea în mai multe rânduri: 1883, 1889 și 1901. Strălucitul parlamentar vâlcean a fost elogiat de George Panu, care îi realizează un portret în volumul său Portrete și tipuri parlamentare: „Domnul Valerian este modelul deputatului serios cumpătat, modest și liniștit. Îl vezi veșnic la locul său, puțin comunicativ chiar cu amicii, preocupat de ceea ce se dezbate în Cameră. Deputatul de la Râmnicul-Vâlcea este un spirit foarte ales și un caracter tare. Profesor la universitate, adăpat în cunoștințele filosofico-juridice, idealist și chiar teist, domnul Valerian este o figură originală și face onoare parlamentului.” Pe lângă această descriere, mai trebuie să amintim caracterul său filotim. În anul 1904 donează un loc de pământ, din moșia sa de la Gușoieni, pentru construcția unui local pentru Primăria localității.
Valerian Urșianu a publicat atât în țară, cât și în străinătate: Lotta per diritto alla terra attraverso (Roma, 1878), Despre importanța dreptului internațional (1881), L’Autriche-Hongrie et la Roumanie dans la question du Danube (Iași, 1882), Despre principiul naționalităților sau despre fondamentul dreptului internațional (Conferință ținută la Râmnicu Vâlcea, 1884), Amintiri – poezii (București, 1895), Sfaturi prietenești (1899), Afacerea Hallier (1900), Despre agenți diplomatici și consulari (București, 1904), Drept internațional public (București, 1904), Despre azil și extradițiune (București, 1907), Casa rurală (București, 1908), Noțiuni de de drept intern public (București, 1913).
Valerian Urșianu este ctitorul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Gheorghe” din cătunul Butari, comuna Gușoieni (județul Vâlcea), ridicată între anii 1893-1905.
În conferința susținută la Râmnicu Vâlcea, în septembrie 1884, Valerian Urșianu ne oferă una dintre definițiile sale referitoare la dreptul internațional: „După cum astronomia are de obiect studiul corpurilor cerești spre a descoperi și deduce din natura lor legile după care ele coexistă și se mișcă armonicamente în spațiul Universului, tot astfel și dreptul internațional sau legea popoarelor are de obiect studiul acestor corpuri politice, pe care le numim națiuni, spre a descoperi și deduce din raporturile care să reguleze acțiunea și conduita lor în lume, pentru a putea coexista și prospera armonicamente pe suprafața globului pământesc.”
Valerian Urșianu s-a format ca un specialist în științele juridice, de mare autoritate, care era consultat în problemele dificile de drept. Este precursor al dreptului internațional al lui Nicolae Titulescu cu care a fost coleg și la Univeristatea din București. Viața exemplară, pionieratul în dreptul internațional, de la sfârșitul secolului al XIX și începutul secolului XX, precum și opera bogată pe care ne-a lăsat-o, ne face să cerem reconsiderarea acestui om de știință și așezarea lui acolo unde îi este locul.Valerian Urșianu s-a stins la 15 martie 1915 (orele 17.20), la București, la vârsta de 70 de ani, în urma unei bronhopneumonii. La Direcția Județeană Vâlcea a Arhivelor Naționale (DJVAN) se păstrează „Fondul familial Urșianu”, în care se poate găsi certificatul de îmbălsămare, din 16 martie 1915. Acesta arată cauza decesului și pregătirea cadavrului pentru transportul către Gușoieni. Cavoul în care a fost înhumat Valerian Urșianu a fost realizat de pietrarul italian Victorio Baselli, cel care construise și biserica.