Maresalul Alexandru Averescu
A fost unul dintre mai importanţi oameni pe care i-a avut România. S-a născut la 9 martie 1859, în satul Babele, judeţul Ismail, sudul Basarabiei, azi în Ucraina şi decedat la 3 octombrie 1938 la București. A fost unul dintre cei mai de seamă militari români, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, atribuindu-i-se victoria României din acest război. A fost de asemenea prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a peste 12 opere privitoare la chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.
Alexandru Averescu a fost o figură atipică pentru viața politică a României interbelice. Cariera sa militară a avut o traiectorie constant ascendentă. A făcut studii în Italia (la Torino) unde a fost comandant al Școlii Superioare de Război (1894-1895), a fost atașat militar al României la Berlin (1895-1898) și șef al Marelui Cartier General (1911-1913). Partizan al ordinii și legalității, a participat la reprimarea mișcărilor țărănești din 1907. În1913 aluat parte la războiul balcanic, conducând ofensiva română pe pământul Bulgariei, până laSofia.
Primul Război Mondial i-a adus glorie. Generalul de divizie Alexandru Averescu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a (14 – 26 august 1916, 26 septembrie 1916 – 30 ianuarie 1918). S-a remarcat printr-un spirit ingenios și plin de inițiativă, care l-a adus la conflicte cu Marele Cartier General, condus de generalul Constantin Prezan. A inițiat celebra manevră de la Flămânda (1916), a condus Armata a II-a în bătăliile de la Mărăști și Oituz (1917). Un episod din timpul războiului a rămas întipărit în mințile istoricilor: se zvonise că Averescu ar vrea să-l răstoarne pe rege și să preia puterea. Jignit de neîncrederea suveranilor, Averescu și-a dat demisia, dar peste câteva zile reginaMaria îl cheamă în audiență, declarând: Ia-o înapoi! Îmi arde degetele. Pentru activitatea din timpul Primului Război Mondial a primit drepturile, onorurile și avantajele materiale prevăzute de legea promulgată prin Decretul Regal nr. 1678/1927, iar pe 14 iunie 1930 i s-a conferit gradul de mareșal.
Din tranșee, generalul va intra în viața politică. Prin unele conjucturi favorabile va fi în mai multe rânduri prim-ministru (ianuarie-martie 1918, 1920-1921, 1926-1927). Averescu a înființat în 1918 și a condus partidul Liga Poporului (din 1920 va deveni Partidul Poporului).