Pentru ca tensiunea publica a devenit foarte mare, va propun, astazi, un volum de versuri, scrise de George Cretzianu, in 1879, intitulat „Patrie si libertate”. Nu este vorba de acel Cretianu care a fost ministru al finantelor in 1940, ci de un publicist, membru de onoare al Academiei Romane care a trait intre 1829 si 1887.
CANTECUL STRAINATATII
Ratacesc in cai straine,
De caminu-mi departat;
Imi trec viata in suspine,
Panea’n lacrimi mi am udat;
Fie panda cat de rea,
Tot mai bine’n tara mea.
Ah! In tara mea frumoasa
Am lasat tata iubit,
Am lasat maica duioasa,
Ce de plansuri au albit.
Fie panda cat de rea,
Tot mai bine’n tara mea.
Vedi o culme munteneasca
S’o casuta de desubt?
Este vatra parinteasca
Unde laptele am supt.
Fie panda cat de rea,
Tot mai bine’n tara mea.
In dumbrava verde, dessa,
O fecioara vedi trecand?
Este=a inimi’mi miressa
Ce ma chema suspinand.
Fie panda cat de rea,
Tot mai bine’n tara mea.
La straini am stat la masa,
Si cu ei m’am ospetat,
Dar, gandind la mine-acasa,
Lacrami rauri am varsat.
Fie panda cat de rea,
Tot mai bine’n tara mea.
Cine tara isi iubeste
Nu da lumea pentru ea;
Oh! atunci inima’mi cresce,
Cand gandesc a o vedea.
Fie panda cat de rea,
Tot mai bine’n tara mea.
Fericiti cati sunt aproape
De caminul parintesc,
De-oi muri voi sa me’ngroape
In pamantul romanesc.
Fie panda cat de rea,
Tot mai bine’n tara mea.
Aceste versuri oglindesc suferinta generatiei de la 1848, care a trait departe de casa. Multi dintre ei s-au intors apoi si au contribuit la unire, la independenta.
