Autor al mai multor biografii (realizate independent sau in colab.) ale marilor actori (Matei Millo si timpul sau, 1939; Viata lui Tanase, 1947; Viata lui Tony Bulandra, 1949; Maria Ventura, 1966; Petre Liciu si vremea lui, 1971; Ion lancovescu sau nelinistea unui actor, 1979) sau ale unor personalitati ale teatrului liric (Tenorul Ion Bajenaru si vremea Iui, 1970: Glorioasa existenta a tenorului Grigore Gabrielescu, 1974). Preocuparea pentru o prezentare cit mai veridica este dominanta si in biografiile prin care se urmareste in primul rind schitarea unor portrete morale revelatoare, fara a se recurge la romantare, procedeu repudiat, de altfel, chiar de Ioan Massoff Remarcabila ramine evocarea lui Matei Millo ca sustinator al repertoriului national, a lui C. Tanase ca interpret realist, original si cu simt critic, a Mariei Veniura, considerata ca fiind, in maniera intelectuala, „initiatoarea stilului modem al tragediei”, si a nelinistilor creatoare ale lui Ion Iancovescu. Din aceeasi perspectiva a istoriei care edifica, Ioan Massoff cerceteaza activitatea si opera dramatica a lui Eminescu, concluziile sale punind in evidenta existenta unei etape a influentelor, delimitata de aceea a originalitatii. Vastă panoramă a fenomenului teatral de pe tot cuprinsul ţării, de la începuturi până în 1950, Teatrul românesc (I-VIII, 1961-1981), opera principală a lui Massoff, adună o bogată informaţie referitoare nu numai la arta spectacolului (teatral şi liric-muzical), ci şi la autori, repertoriu, interpreţi, locaţii, instituţii, evenimente şi la tot ce ţine de culisele activităţii scenice. S-a remarcat „fervoarea cronicărească” (Ileana Berlogea) cu care exegetul înregistrează toate documentele, cu mare grijă pentru relatarea exactă a faptelor, cu numeroase şi preţioase digresiuni şi extensiuni ce colorează textul, altminteri prea dens, pe alocuri fastidios prin înşiruirea de titluri şi nume de autori şi interpreţi ai repertoriilor din toate stagiunile.
